Povestea inimii

Povestea inimii

Povestea inimii, mai precis povestea inimilor noastre este un exercițiu în care am discutat despre bunătate:

”La discuția cu întreg grupul i-am invitat pe copii să coloreze o inimă cât pot ei de frumos și de vesel, punându-le la dispoziție timp, creioane, inimi albe și floricele adezive. După ce au terminat, i-am invitat să își privească desenele și să asculte bătăile inimii lor.

Le-am propus să ne gândim că inimile acelea frumos colorate sunt de fapt inimile fiecăruia dintre ei, inimile pe care tocmai le-au simțit. Și le-am povestit cum se simte fiecare dintre noi când primește de la un alt copil/adult cuvinte nepotrivite, lovituri ori gesturi nepotrivite și cum inima lor se întristează.

I-am invitat să mototolească inima lor viu colorată și în mod „surprinzător” am primit un mare și categoric „NU”. Unii dintre ei chiar și-au lipit de piept tabloul cu inima lor, nimeni nu voia să și-o șifoneze.

Așa că am decis să le „arătăm” ce se întâmplă în fiecare din noi când cineva ne rănește. Am colorat cât am putut de vesel și plăcut o inimă, le am spus că așa mă simt când primim zâmbete, îmbrățișări, ajutor, cuvinte plăcute, dragoste și când oferim la fel.

Apoi am rugat un alt adult să preia rolul copilului/adultului care se apropie și împinge. Când am luat desenul cu inima, în mână, m-a împins, iar inima din mâinile mele s-a mototolit. Mi-a cerut scuze… și parcă inima s-a mai netezit.

Astfel se întâmplă cu fiecare dintre noi, atunci când e rănit. Când primim un gest plăcut, o îmbrățișare ori scuze, supărarile încep să treacă, dar când rana e mare (așa cum era hârtia mea de șifonată), e nevoie de mult timp și multă grijă, susținere, gesturi frumoase pentru a se vindeca, așa cum și pentru desenul meu cel mai probabil va fi necesar să folosesc o carte foarte mare și grea/plină și timp pentru a-l netezi, la fel cum era la început. 💗”

Echipa Monterra