Kit de supraviețuire în vremuri de anxietate

Se întâmplă că anxietatea să mă trezească dimineață devreme. Uneori vine puțin după miezul nopții. Acum vine într-un fel nou. Simt fizic un val de îngrijorare- simt cum substanța îngrijorării circulă prin corpul meu și îl umple până la refuz. Cortizol, poate, dar nu prea ajută să știu denumirea. Altă dată e un ghem în stomac sau senzația aceea că mă uit la mâncare și știu că trebuie să mănânc, dar mâncarea are gust de nisip. Sau inima o ia la goană nebunește, fără să mai urmeze vreun ritm. Sau starea în care sunt agitată și mă învârt prin casă, dar de fapt nu reușesc să fac nimic concret. Ba da, țip la copii și îi enervez foarte tare.

Am învățat în mulți ani că cel mai bun lucru de făcut este să nu mă împotrivesc. Asta o hrănește cel mai tare. Ar fi minunat să pot respira profund. Inspir, expir. Surprinzător, dar după ani de practică, nici asta nu-mi iese foarte bine. Observ că în continuare respirația mea este superficială. E nevoie de efort conștient ca ea să devină profundă. Măcar am reușit să îmi pot observa respirația. Un punct câștigat. Mă așez de obicei pe partea dreapta, ghemuită, și îmi lipesc palmele una de alta. Mă concentrez pe contactul palmelor una cu cealalată. O palmă e un pic mai jos decât cealaltă. O apăs în interior cu vârfurile degetelor. Poate cealalată palmă cuprinde ușor cu degetele strânse degetele celeilalte palme. Asta mă ajută să simt mai bine contactul. Tot ansamblul asta mă liniștește. Aproape că pot să și respir. De multe ori, după o vreme reușesc să adorm la loc.

Cel mai bine e să mă pot așeza pe podea. Mă așez pe spate, în poziția ritualică – shavasana sau mai în ton cu vremurile the corpse pose (umorul negru mă relaxează 😀 – știu că nu e ceva obișnuit). Apoi îmi așez mâna dreaptă pe stomac și mâna stânga pe piept – acolo unde ar putea fi inima. Se simte foarte bine. La tine s-ar putea să fie mai bine cu mâinile așezate invers, sau nu. Închid ochii, simt podeaua, simt fiecare mâna în contact cu corpul. Las tot corpul relaxat în grija podelei. Locurile de contact încep să se încălzească din ce în ce mai tare, pe măsură ce stau mai mult. Respir. Palmele ard plăcut. Când îmi iese (dacă anxietatea e foarte mare nici nu pot sta pe podea, nu mă pot convinge nici să mă așez), după o vreme, mi-e destul de greu să mă decid să mă ridic de acolo. O stare de relaxare totală, însoțită de un contact foarte profund.

Într-o varianta activă, muzica e pentru mine o resursă. Mi-am construit niște playlist-uri speciale care mă ajută foarte mult. Simplul fapt că pun muzică și se aude în casă, schimbă toată starea de spirit. Poate să gătesc ceva bun pentru ceilalți, în timp ce ascult muzică. Uneori e o victorie în sine că reușesc să apăs butoanele și să dau drumul la muzică. Altădată, când muzica începe îmi dau seama că e cea mai proastă idee.

Mi-ar plăcea să găsesc mai mult curaj să pot să cânt – e incredibil de bine. Încerc mai ales când nu e nimeni în jur, nu sunt o audiție prea plăcută. Mai repede mă apuc să țopăi și să dansez din tot corpul, iarăși ceva care mă face să mă simt foarte vie.

În zilele în care nimeresc combinația de plante, ceaiul este o resursă.

Cărțile obișnuiau să fie, dar de ceva vreme mi-e foarte greu să le urmăresc. Narnia și Harry Potter ar putea să fie suficient de relaxante. Am și subiecte de discuție cu copiii.

Acum îmi dau seama ce lista lungă de variante am. Și nu le-am terminat nici pe departe. Înainte să pot merge către celălalt, să spun sau să cer ajutor, am nevoie de un minim kit de supraviețuire.

-Va urma –

În final, doresc să vă ofer un dar. O înregistrare audio pe care am făcut-o în vremuri ceva mai relaxate, care poate va este de folos.

Să ne auzim cu bine!

#staiîninimă

Ramona Oros – psiholog și psihoterapeut, fondator Monterra și pedagog Montessori cu diploma AMS 6-12 ani

About Ramona Oros (20 Articles)
Fondator Monterra Psiholog si psihoterapeut Consider ca educatia este esentiala in dezvoltarea fiintei umane si in special educatia la varstele mici este cea care modeleaza si formeaza viitorul adult. Cred ca putem creste impreuna copii fericiti si impliniti.

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*