Excursiile de tip ”going out” diferă de excursiile clasice prin faptul că se iese în grupuri mici iar elevii sunt direct implicați în inițiere și organizare. O astfel de ieșire este planificată de un grup mic, nu este necesară prezența întregii clase, ci doar a persoanelor interesate de subiect. Interesul copiilor este o parte activă a acestui proces – atunci când au un proiect ce necesită materiale suplimentare pe care nu le găsesc la clasa sau îşi doresc să viziteze un anumit loc (muzeu, de exemplu), școlarii sunt încurajaţi să se implice cât mai mult în împlinirea acestor dorinţe (acompaniaţi şi susţinuţi de un adult). Astfel totul pornește de la ideea lor și este planificat și organizat în întregime de ei (stabilesc unde anume vor merge, programează excursia, stabilesc detaliile legate de transport etc.), adulții însoțindu-i doar într-un mod pasiv (este de preferat să nu intervină decât în situații în care siguranța copiilor este în pericol, responsabilitatea gestionării întregului demers apartinându-le elevilor). Rolul profesorului este de a le prezenta această opțiune, răspândind semințele curiozității și oferind încurajările necesare pentru a stârni astfel de idei, până când ele devin un obicei firesc, iar mai apoi de a discuta în detaliu acest demers cu elevii, reamintindu-le pașii necesari și regulile de comportament în societate.
În școala Montessori elevii merg adesea la bibliotecă (pentru a căuta surse de informare); la muzee (pentru a studia suplimentar sau chiar a lua legătura cu un specialist în măsură să le răspundă la întrebări); în natură (pentru a preleva mostre sau a analiza variate elemente), la magazin (pentru a achiziționa materiale necesare proiectelor lor) etc. În urma acestor excursii copiii pot să interacționeze cu o varietate de persoane diferite, cu care învață să colaboreze, fiecare ieșire aducând pe lângă informațiile noi și experiențe valoroase în ceea ce privește independența și responsabilitatea. Își dezvoltă abilitățile de comunicare, planificare și capacitatea de a se descurca în ”lumea reală”. La revenirea în clasă sunt întrebați despre informațiile dobândite și răspunzând își consolidează propriile cunoștințe (cel mai bine învățăm explicând altora) iar întreaga comunitate beneficiază de noile noțiuni, care se transferă în conștiința colectivă, a întregului grup.
În afara acestor excursii în grupuri mici, cadrele didactice inițiază și ele activități extrașcolare la nivelul întregii comunități, având grijă să implice elevii și aici, în alegerea destinației și organizarea concretă a acestor evenimente. Acestea reprezintă momente propice consolidării comunității, dar și oportunități de învățare (fiind un exemplu concret pentru modul în care se organizează și gestionează un astfel de eveniment). Prin intermediul lor copiii descoperă că în grup pot realiza mai multe decât pe cont propriu, învață cooperarea și bucuria de a face ceva împreună, ”cresc” printr-o experiență care îi unește și îi ajută să evolueze.
Alina F.
