”Casa copiilor”

În 1907 dr. Maria Montessori a deschis prima Casa dei Bambini (= Casa Copiilor) în San Lorenzo, un cartier din Roma, locul în care a pus bazele metodei care urma să devină celebră în întreaga lume. Numele dat de ea nu este o alegere întâmplătoare, ci ilustrează perfect esența pedagogiei Montessori, și anume faptul că totul este centrat pe copil iar educatorul este doar un ghid: este casa copiilor, nu a educatorului….

Casa copiilor este o ”cameră de zi” pentru copii, cu mobilier proiectat pe măsura lor și rafturi deschise de pe care aceștia își pot lua materialele cu care doresc să lucreze, oferindu-le libertatea de a se gestiona singuri. Rolul educatorului este foarte important, însă secundar: cel de a observa, susține și îndruma, intervenind doar atunci când este nevoie. Aceasta deoarece scopul final al pedagogie Montessori nu este de a preda lecții copiilor și de a crește cantitatea de informații, ci:

– de a le insufla un sentiment de încântare, admirație și respect în fața minunilor lumii în care ne aflăm, însoțit de dorința și bucuria de a le descoperi

– de a îi învăța să respecte și să fie respectați, să își asume responsabilitatea și să fie capabili să acționeze conform propriei voințe (dar și să funcționeze în cadrul unei echipe)

– de a le dezvolta pasiunea pentru precizie, ordine și acuratețe în tot ceea ce întreprind, încurajând apariția disciplinei interioare și păstrarea echilibrului în tot ce fac

– de a le revela faptul că fiecare viață are valoare și sens, arâtându-le că fiecare persoană aduce ceva diferit umanității și ajutându-i să înteleagă că prin colaborarea pașnică vom fi mai bogați cu toții

– de a le încuraja și dezvolta curiozitatea, creativitatea și imaginația

– de a îi ajuta să conștientizeze că suntem cu toții  participanți la cursul major al vieții, parte dintr-un Univers în care totul se află în conexiune și interdependență și că suntem responsabili în mod egal pentru pentru bunăstarea lumii în care trăim

Alina F.