8 principii Montessori validate științific (III)

principii Montessori

Acest articol face parte dintr-o serie de postări (prima dintre ele fiind aici) referitor la cele opt principii Montessori numite de Angeline Lillard (doctorand în Psihologie la Stanford University) . Aceasta a subliniat faptul că la baza pedagogiei Montessori stau o serie de principii care, direct sau indirect, au fost validate științific, detaliind acest subiect în cartea Montessori: The Science behind the Genius

5.Învăţarea copiilor unul de la celălalt

Clasele Montessori cuprind grupe mixte de vârstă și este încurajată colaborarea, formarea unei comunități în cadrul căreia copiii învață cu ușurință unii de la ceilalți. În plus, Montessori corespunde cu ceea ce indică și studiile moderne: în primii ani copiii preferă să lucreze individual în timp ce la vârsta școlară tendința este de a învăța în grupuri (abordările sunt diferite la grădiniță față de școala Montessori).

Câteva exemple de studii și rezultatele lor:

  • s-au înregistrat progrese remarcabile din punct de vedere cognitiv și motor dar și în ceea ce privește comunicarea la preșcolarii înscriși în clase cu copii de diferite vârste (Bailey, Burchinal și McWilliam, 1993)
  • un subiect mai mare a fost împărțit în fragmente și fiecare copil dintr-un grup de 5-6 a fost rugat să studieze câte un fragment. La început au studiat individual însă ulterior au fost invitați să colaboreze cu elevi din grupe similare care aveau de studiat același fragment. S-a dovedit că această abordare îmbunătățește învățarea și consolidează relațiile din clasă (Elliot Aronson,1960)

6. Învățarea într-un context relevant

În programul Montessori copiii învață făcând, prin manipularea unor obiecte concrete, extrăgând astfel informațiile dintr-un context relevant pentru ei. În plus, așa cum aminteam, este urmărit interesul copilului iar educația este conectată cu acesta astfel încât să îi fie hrănită curiozitatea nativă. Informațiile primite într-un context relevant sunt mai bine însușite și este impresionantă este consecvența și nivelul de profunzime la care acest principiu este implementat în pedagogia Montessori: materialele sunt interconectate, gândite pornind de la perioadele senzitive și având scopul de a urma interesul individual iar activitățile propuse sunt puternic ancorate în realitate, având un corespondent clar în viața de zi cu zi.

Câteva exemple de studii și rezultatele lor:

  • două grupuri de copii de 10 ani au fost implicate în învățarea unui nou program pe computer. Primul grup a avut parte de învățarea abstractă (de exemplu aveau de selectat 5 cercuri) iar cel de-al doilea de un context personalizat (în cazul lor cercurile erau ”insule cu comori”). Rezultatele au indicat că elevii care au beneficiat de un context personalizat au avut o rată mai mare de succes (Parker și Lepper, 1992)
  • ”sarcina celor 3 munți” (un studiu realizat de Piaget în care copiilor li se arăta o imagine în care o păpușă era mutată pe rând într-un peisaj format din trei munți și erau rugați să spună ce vede păpușa în acel moment) a fost reluată folosind obiecte mult mai familiare copiilor (un personaj de animație cunoscut și jucării de plastic în formă de barcă, lac și casă). După aceste modificări procentul de reușită a crescut de la 40% la 80% – în studiul anterior copiii nu reușeau să spună ce vede păpușa, de obicei se încurcau și spuneau ce văd ei (Helen Borke, 1975)
  • s-au comparat două școli aflate în condiții similare (amplasare, nivel social, performanță etc.) care foloseau aceeași metodă de predare a matematicii, bazată pe același curriculum. Studiul a durat trei ani, timp în care prima școală a continuat să predea în acest mod, iar în ce-a de a doua s-a ales o metodă bazată pe proiecte, în care copiii alegeau o problemă din câteva propuse de cadrul didactic și erau lăsați să lucreze la ea timp de câteva săptămâni, individual sau în grupuri, fiind ghidați de profesor. În plus, în prima școală s-a pus accent pe pregătirea pentru testele naționale iar în cea de-a doua nu s-a amintit subiectul decât cu un an înainte (evaluarea fiind făcută în tot acest timp fără note, doar pe bază de observații). În timpul și la finalul celor trei ani copiii au fost testați în mai multe moduri iar concluziile studiului au fost că elevii de la prima școală au avut răspunsuri bune doar la întrebări similare celor primite la clasă și doar la scurt timp după predarea lecției respective și că la testele standardizate elevii de la a doua școală au avut rezultate mai bune decât primii la problemele conceptuale, aceștia din urmă performând mai bine la problemele ce presupuneau aplicarea corectă a procedurilor. De asemenea, elevii de la prima școală nu au putut face comparații între matematică și nicio altă materie din programă, în timp ce elevii de la a doua școală au considerat că seamănă cu ora de arte sau engleză (Jo Boaler, 1997)

Alina Fekete

—————

Acest articol face parte dintr-o serie de postări – puteți citi și restul aici: I, II, IV.

About Alina Fekete (97 Articles)
Specialist în design și comunicare. Cel mai important rol este însă cel de părinte - alături de cei doi copii ai mei descopăr lumea fascinantă care ne înconjoară.

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*