8 principii Montessori validate științific (II)

principii Montessori

Acest articol face parte dintr-o serie de postări (prima dintre ele fiind aici) referitor la cele opt principii Montessori numite de Angeline Lillard (doctorand în Psihologie la Stanford University) . Aceasta a subliniat faptul că la baza pedagogiei Montessori stau o serie de principii care, direct sau indirect, au fost validate științific, detaliind acest subiect în cartea Montessori: The Science behind the Genius.

3.Educația conform propriului interes

Cel mai bine înveți atunci când ești motivat de un interes personal, de o pasiune. Interesul în Montessori este considerat esențial și se se pornește de de la fiecare copil în parte, de la nevoile și dorințele sale – copiii învață pornind de la propriile pasiuni, fără ca acest lucru să împiedice acoperirea unui curriculum existent și progresul academic. Educatorul are rolul de a susține interesul , făcând legătura cu elemente din curriculum și asigurându-se astfel că procesul de învățare decurge firesc și răspunde nevoii individuale a copilului, hrănindu-i o pasiune. De asemenea, în mediul pregătit Montessori se valorifică și un alt tip de interes, și anume perioadele senzitive.

Câteva exemple de studii și rezultatele lor:

  • elevii de școală generală au fost întrebați ce subiecte îi interesează mai mult, dintr-o listă de șapte iar apoi li s-au dat să citească două texte de dificultate mărită (cam cu doi ani peste nivelul lor), unul dintre ele fiind legat de subiectul ales de ei primul din lista prezentată anterior. La final, fiind întrebați despre ceea ce au citit, s-a dovedit că înțelegerea textului a fost de 86% pentru textul legat de subiectul care îi interesa și 67% pentru cel de-al doilea (Estes și Vaughan,1973). Studiul a fost reluat în 1992 în condiții ceva mai riguroase (de exemplu a fost lăsată să treacă o perioadă de timp între nominalizarea subiectelor de interes de câtre elev și furnizarea textului pentru lecturare) iar rezultatele au rămas similare.
  • atunci când copiii au fost invitați să își realizeze propriile probleme de matematică pe care să le și poată discuta cu colegii de clasă, performanțele lor au crescut, ieșind din procentul de ultimii 30% din clasă (Resnick, Bill, LEsgold și Leer, 1991)
  • o serie de lecții despre fracții au fost abordate variat în cazul unor elevi diferiți: s-a ținut fie o lecție extrem de abstractă, fie una cu exemple generale din realitate, fie una extrem de personalizată (cu exemple din viața și preferințele subiectului). Cei care au primit ultimul tip de lecții au avut cele mai bune rezultate (Anand și Ross, 1987)
  • 200 de elevi talentați (în domenii diverse, de la matematică la muzică) au primit un chestionar despre activitățile si impresiile lor legate de domeniul în care erau talentați, pe care l-au completat pe parcursul unei săptămâni. Peste 3 ani au fost evaluați în domeniile în care se dovediseră a fi talentați, rezultând că există o legătură directă între progresul înregistrat în tot acest timp și nivelul de interes manifestat cu trei ani înainte – calculat pe baza chestionarului (Csikszentmihalyi și Rathunde, 1993)

4.Mediu lipsit de recompense

Dr. Montessori considera că recompensele extrinseci distrag atenția copilului, întrerupându-i concentrarea (perioadele de concentrare intensă reprezintă nucleul pedagogiei Montessori), astfel încât, chiar dacă sunt eficiente pe termen scurt, ele afectează obiectivul pe termen lung. În metoda Montessori recompensa este interioară: satisfacția dobândită, mulțumirea că a reusit să ducă un lucru la bun sfârșit – element extrem de actual, pe care îl întâlnim tot mai des în diversele teorii de parenting și care este susținut de tot mai multe studii în domeniu.

Câteva exemple de studii și rezultatele lor:

  • în  clase cu copii de trei-cinci ani au fost introduse seturi noi de carioci, urmărindu-se care dintre copii le folosesc cel mai des. După o vreme copiii au fost împărțiți în trei grupe care au fost rugate să deseneze ceva folosind cariocile respective: primei grupe i s-a comunicat că la final va primi o recompensă (un card frumos decorat cu steluță și fundă), în timp ce celelalte grupe au fost doar invitate să deseneze (totuși, copiii din unul dintre ele au primit ca surpriză aceași recompensă finală). La final nivelul de creativitate al desenelor a fost stabilit de un juriu imparțial, care nu cunoștea detaliile studiului. Concluzia: primul grup (cu premiu) a avut cele mai puțin creative desene. După o perioadă suplimentară de observare a claselor, s-a constatat că cei din grupele recompensate la final foloseau mult mai puțin cariocile ca înainte de ”concurs” și aproape cu jumătate mai puțin decât cei care nu primiseră recompense (Lepper, Greene și Nisbett , 1973)
  • într-un un alt studiu, implicând elevi de liceu, li s-a propus acestora să rezolve un puzzle, o parte dintre ei primind promisiunea unei recompense consistente (turul laboratorului unei universități). Rezultatele au indicat că cei recompensați s-au arătat mai puțin interesați de activitate, au dat dovadă de mai puțină creativitate și au reținut mai puține informații legate de aceasta (Kruglanski, Friedman și Zeevi, 1971)

Alina Fekete

—————

Acest articol face parte dintr-o serie de postări – puteți citi și restul aici: I, III, IV.

About Alina Fekete (102 Articles)
Specialist în design și comunicare. Cel mai important rol este însă cel de părinte - alături de cei doi copii ai mei descopăr lumea fascinantă care ne înconjoară.

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*