Tărâmul minunat al poveștilor

Tărâmul minunat al poveștilor

De curând, copiii au avut posibilitatea, în grupuri mici, să fie “făuritori de povești”.  Pornind de la câteva figurine în mărime redusă (trunchi de copac, păsări, oameni, ciuperci, barcă, lac, plante), ei au creat istorioare surprinzătoare, pline de poezie și sensibilitate. Vă invităm pe Tărâmul minunat al poveștilor:

“Era odată ca niciodată o căsuță în pădure. Departe, departe erau și alte case fără etaj. În această pădure locuiau doi șerpi. Și lângă ei era o ciupercă roșie. Oamenii voiau să o mănânce, dar nu puteau. Era otrăvitoare. 
Un om din pădure s-a suit într-o barcă și a mers, a mers până nu a mai văzut pământ. Doar alge. Alți șerpi locuiau sub apă. Unul se juca cu algele, iar celălalt cu o pasăre flamingo. O broască li s-a alăturat. Pe barcă stătea un scufundac. El intra și ieșea din apă. 
Omul din pădure s-a rătăcit, dar lumina de la far l-a salvat. 
Un vultur stă pe casa din pădure. El plonjează în apă să pescuiască. Este o pădure liniștită unde toți sunt fericiți.”  

“A fost odată ca niciodată o căsuță în care trăia un cavaler. Pe acoperișul casei lui s-a așezat o pasăre și și-a făcut un cuib. În fața casei era un pod care trecea peste o apă rece de izvor. 
Alături de cavaler trăia și un soldat. Într-o noapte, a venit un străin care voia să ceară de mâncare. Era sărac. Cavalerul a deschis ușa și l-a poftit în casă. 
A venit și un șarpe, a traversat podul căutând măncare. Apoi a venit hipopotamul care voia să se scalde în apa de izvor. 
A răsărit soarele. 
A răsărit iarba.
A răsărit pământul.
Povestea se termină cu un cutremur.” 

Poveștile au un rol foarte important în dezvoltarea copiilor: îmbunătățesc memoria și achiziția de cuvinte cât mai variate, aprind curiozitatea copiilor  și imaginația și le oferă posibilitatea să înțeleagă lumea din jurul lor diferit, cu fiecare poveste în parte. Poveștile din culturi cât mai variate ajută copilul să cunoască diversitatea și complexitatea lumii în care trăiește și să înțeleagă că fiecare om este unic în felul lui. Dar mai presus de orice, poveștile, fie ele citite ori concepute ad-hoc, reprezintă un timp prețios de apropiere/conectare părinte-copil. De multe ori, poveștile citite pot avea și momente de improvizație, de întrebări cu final deschis: “și ce crezi că urmează mai departe?”, “ce crezi că se întâmplă?”, “ce ai vrea tu să se întâmple?”, momente care pot genera împărtășirea unor experiențe și gânduri personale ale copilului.

Echipa Monterra

About Alina Fekete (102 Articles)
Specialist în design și comunicare. Cel mai important rol este însă cel de părinte - alături de cei doi copii ai mei descopăr lumea fascinantă care ne înconjoară.

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*