A învăța nu presupune doar activitate după activitate, acțiuni urmate de alte acțiuni, ci și timp de consolidare a informațiilor dobândite pentru ca acestea să fie interiorizate.
Pedagogia Montessori îi oferă copilului un mediu care îi permite să exploreze în propriul său ritm, susținut îndeaproape de un ghid ce îl poate îndruma la nevoie.
Dincolo de importanța libertății de mișcare, tradusă în experiențe fizice concrete, Maria Montessori considera că este esențială și activitatea mentală ce duce la interiorizarea noilor cunoștințe. Copilului i se oferă timp, liniște și răbdare. Are libertatea de a lucra o activitate cât timp își dorește, fără a fi grăbit și având posibilitatea de a o repeta de oricâte ori simte nevoia. Apoi i se oferă timpul necesar pentru a putea asimila ceea ce învață făcând, ”cercetând” lumea cu ajutorul mâinilor. Aceasta deoarece este mai ușor să te concentrezi și să alegi conform interesului propriu atunci când te afli într-un mediu calm, liniștitor, dar și pentru că interiorizarea este un proces de durată.
Este important de observat că a i se oferi timpul necesar pentru a reflecta asupra acțiunilor executate și implicațiile acestora lor înseamnă și răgazul necesar pentru alegerea următoarei acțiuni, care astfel devine un gest voluntar, generat de dorința proprie a copilului. Se face astfel diferența între activități practicate doar pentru a ”umple timpul” și cele izvorâte dintr-o necesitate interioară, ca parte a unei descoperiri ce duce mai departe către o altă descoperire, într-un lanț al cunoașterii și dezvoltării ca individ. Ghidat de nevoia sa interioară copilul avansează prin intermediul propriilor sale experiențe, evoluând.
De asemenea, prin alegerile făcute copilul indică indirect care sunt pasiunile sale, interesele, nevoile, punctele forte sau punctele slabe. Observându-l putem afla numeroase lucruri despre personalitatea sa și putem descoperi cum îl putem susține mai departe în dezvoltarea sa.
Alina F.
