Stresul în viața copiilor

De obicei corpurile noastre funcționează în mod automat, urmând un ritm firesc, însă atunci când se ivește un factor de stres organismul reacționează,  procesul de funcționare automată este întrerupt și avem nevoie de resurse suplimentare pentru a face față noilor cereri. În cartea sa (“Mind în the making: the seven essential life skills every child needs”)  Ellen Galinsky analizează acest subiect, fiind interesată de modul în care cei mici reușesc să facă față stresului și ce reprezintă acesta pentru ei.

Ca părinți, ne dorim să ne protejăm copiii de tot îi poate afecta însă realitatea este că o copilărie fără stres nu îi va pregăti pentru viața de adult. Fără a le permite să își depășească limitele răspunzând provocărilor pe care le întâlnesc, ei nu vor ajunge să învețe să se descurce mai târziu, mai ales că maturitatea presupune de cele mai multe ori să gestionezi mai mult decât ți-ai imaginat vreodată că vei ajunge să faci :D. O copilărie normală implică și numeroase provocări, numeroase momente în care copiii se îndoiesc de faptul că vor reuși (”poate am să cad”, ”dacă nu va merge”) și situații  în care, oricât ne-am dori, nu putem să facem o serie de lucruri în locul lor (de exemplu ei singur sunt cei care își vor face sau nu prieteni – îi putem ajuta dar nu o putem face în locul lor). Adevărul este că viața este plină de situații generatoare de stres și din acest motiv este mai bine să îi învățăm pe cei mici cum să reacționeze decât să îi protejăm tot timpul de ele.

În plus, în urma discuției cu Megar Gunnar de la Universitatea din Minnesota, specialistă în acest domeniu (modul în care copiii gestionează stresul), Ellen Galinsky afirmă că se poate vorbi de un stres pozitiv și unul negativ. Comparând stresul cauzat de ”vizita de rutină la doctor” și ”boala sau moartea unei persoane dragi”, de exemplu, diferența devine clară.

Cel care ar trebui să îngrijoreze este stresul care generează serioase probleme fizice și psihice – stresul negativ. După cum arată și comparația de mai sus, copilul poate ajunge să se confrunte cu situații dramatice care îi pot afecta major echilibrul emoțional. Cercetările au evidențiat însă un element extrem de important: deși aparent tiul de stres este cel care ar trebui să facă diferența, mai există doi factori esențiali: timpul în care copilul este supus influenței factorilor de stres și ajutorul primit de la ceilalți. Stresul de durată este extrem de nociv iar lipsa ajutorului necesar pentru a își putea reveni are puternic impact negativ asupra copiilor (și chiar și a adulților). Apar diferite manifestări fizice (greață, crize astmatice, tulburări ale somnului, lipsa poftei de mâncare etc. ) și psihice (apatie, izolare, plâns, lipsă de atenție, anxietate etc.).

Stresul pozitiv (eustres) este cel generat de provocări cotidiene, prin modul în care fiecare percepe o situație anume (pozitiv sau negativ). Reacția personală face diferența, de aceea este foarte important de reținut că cea ce un copil poate percepe drept stres pozitiv, un altul va putea interpreta drept stres negativ. În cazul eustresului, agenții stresori devini stimuli cu semnificație benefică iar depășirea lui oferă în cele din urmă un sentiment de împlinire și stări de bucurie, triumf, veselie etc. Pentru un copil este normal și chiar sănătos să treacă și prin astfel de situații (cât timp cât copilul primește ajutorul și susținerea de care are nevoie pentru a ajunge să stăpânească aceste momente): este o parte firească a vieții  și de multe ori este ceea ce ne provoacă să încercăm experiențe noi și să evoluăm ca indivizi. Stresul pozitiv este o prezență firească în viața fiecăruia iar a învăța să se controleze în situațiile de stres pozitiv este un pas esențial în dezvoltarea firească a copilului.

Alina F.

————————–

Sursă: “Mind în the making: the seven essential life skills every child needs” – Ellen Galinsky

About Alina Fekete (96 Articles)
Specialist în design și comunicare. Cel mai important rol este însă cel de părinte - alături de cei doi copii ai mei descopăr lumea fascinantă care ne înconjoară.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Relația copiilor cu stresul

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*