De altfel conceptul de ordine acoperă mai multe planuri, de aceea în pedagogia Montessori sunt luate în considerare patru subcategorii: ordine spațială, socială, senzorială și temporală.
Ordinea spațială
Copilul este sensibil la ordinea spațială: atunci când ambientul în care se află este organizat la fel, zi după zi, el ajunge să se bazeze pe această constantă, folosind-o ca reper în dezvoltarea sa. El învață prin intermediul experiențelor senzoriale, tendința sa naturală fiind de a sorta și clasifica informațiile absorbite, căpătând astfel uneltele necesare pentru a avea un mai bun control asupra mediului înconjurător – ordinea îi oferă o bază stabilă. Adăugând un element nou în încăperea în care se află vom observa că cel mic sesizează imediat diferența, fiind atras de shimbarea produsă în mediu – ”ordinea” a fost schimbată :D. În plus, stăpânind structura ambientului în care își desfășoară activitățile cotidiene și ajungând să se familiarizeze cu aceasta, copilul devine conștient de poziționarea sa și relația pe care o are cu obiectele din jur, descoperind noțiuni legate de distanță, direcție, amplasare. Ordinea spațială este de asemenea strâns legată de libertatea de mișcare și dezvoltarea psihologică.
Ordinea socială
Învățând despre mediul înconjurător, copilul învață și despre persoanele cu care interacționează. Ordinea socială pentru el înseamnă în primul rând diferențierea eu/ ei (el ca individualitate și restul lumii) iar mai apoi abilitatea de a identifica fiecare individ în parte și de a îi cunoaște rolul. Din acest motiv este esențial ca în prima perioadă a vieții să nu se schimbe foarte mult persoanele din jurul său și rolurile acestora (ordinea socială), pentru a își putea duce la bun sfârșit munca de ”diferențiere”. Mai târziu ordinea socială se va referi la roluri și relații, devenind extrem de importantă în viața copiilor integrați intr-o comunitate, aceștia încercând să înțeleagă noțiuni de bază în ceea ce privește interacțiunile umane.
Ordinea senzorială
Aminteam mai sus că de tendința naturală pe care orice copil o are este de a sorta și clasifica informațiile, de aceea prin intermediul experiențelor senzoriale el va observa că obiectele pot avea caracteristici diferite (moale, dur, cald, o anumită culoare etc.). Nevoia sa interioară este de a aprofunda ”organizarea senzorială”, de a explora liber mediul înconjurător, învățând cât mai multe despre aceste caracteristici și ajungând să facă diferențieri cât mai fine, ”de nuanță”.
Ordinea temporară
Aceasta se refeă la rutină, consecvență. Atunci când viața sa se desfășoară după în același ritm, respectând o rutină pe care ajunge să o învețe, copilul începe să controleze mediul în care se află și identifică o serie de constante, ele devenind un reper pe care se poate baza. Căpătând siguranța că nevoile sale de bază (somn, hrană) sunt îndeplinite, el va avea încredere să exploreze lumea, descoperind astfel tot ce este în jurul său. Atunci când rutina se schimbă, acest lucru îl va face să fie neliniștit, dezorientat. Pe măsură ce crește, copilul ajunge chiar să-și stabiliească singur propria rutină – a alege să efectueze o anumită acțiune în același mod sau același interval orar îi oferă confort psihic, control asupra unei părți din lumea sa.
Alina F.
