Octombrie la gradinita

Uncategorized

Bine ati venit in lumea respectului pentru diversitate!

Subiectele care vizeaza diversitatea in aspecte care pot fi vizualizate si intelese intre 3 si 6 ani au fost leit-motivul acestui sfarasit de octombrie in grupa Fluturasilor. Diversitatea inseamna sa acceptam faptul ca oamenii sunt diferiti in privinta aspectului exterior, personalitatii, lucrurilor in care cred si care ii fac sa se simta bine. Modul in care fiecare dintre noi intelege si respecta aceste lucruri contribuie la dezvoltarea si consolidarea societatii civile.

Mare bucurie ne-a facut prezenta mamei lui Sarah la gradinita. Dansa ne-a povestit despre o sarbatoare specifica comunitatii musulmane- Eid-ul-Adha sau sarbatoarea sacrificiului. In calendarul islamic, aceasta sarbatoare are loc pe data de 10 Dhual-Hijjah si dureaza 4 zile. In calendarul gregorian, data variaza in fiecare an cu aproximativ 11 zile (spre deosebire de calendarul gregorian, calendarul islamic este un calendar lunar – la fel ca si calendarul evreiesc, astefel fiecare luna are 28-29 de zile, in functie de lungimea ciclului lunar – de la o luna noua la alta). Anul acesta, sarbatoarea a inceput pe data de 15 octombrie. Ce s-a intamplat mai exact? Am confectionat oite si am mancat prajiturele minunate pregatite de mamica lui Sarah care ne-a povestit despre cum serbeaza aceste zile. Cel mai mare succes l-a avut partea de povestire in care a precizat ca fiecare copil primeste cadouri…

Multumim lui Dan, tatal Irinei, pentru faptul ca s-a straduit sa procure masinaria de zdrobit boabe de struguri in mustaria noastra ad-hoc. Dar cum si strugurii s-au cam dus, nu ne ramane decat sa asteptam o noua toamna…

Din vorba in vorba s-a dus vestea ca suntem diferiti, ca ne place diversitatea si ca o respectam. Si atunci Elena, mama lui Toma si a Dafinei a venit sa ne povesteasca despre aromani. Iata povestea ei, din care noua ni s-a parut ca nu a lipsit nici macar o virgula atunci cand a spus-o copiilor:

„Păstori cu tradiţie, de Sf. Dumitru (sfânt considerat patronul păstorilor), armânii coborau la iernat spre câmpia Tesaliei si Marea Egee, momentul fiind marcat prin sărbători cu cântec, dans şi ritualuri. Într-una din cărţile dedicate modului de viaţă al armânilor, se spune: “Când coborau turmele din Xirulivad la iernat, câmpia toată vuia de behăitul oilor, de sunetele talăngilor şi de hămăitul dulăilor mari, lătoşi…”. Trecerea turmelor era în sine un spectacol pe care târgoveţii îl apreciau iesind în afara oraşelor să vadă oile armânilor. Deoarece transhumanţa în Balcani nu se mai practică, astăzi s-a păstrat doar sărbătoarea. La orice sărbătoare, dar şi în zilele obişnuite “pita” era nelipsită de pe masa familiilor de armâni. Pita era coapta în „cireapu”- cuptorul de pământ, construit în curte. În foile de plăcintă, făcute în casă, se puneau diverse umpluturi (brănză, praz, ouă amestecate cu lapte şi branză, spanac, urzici etc). Tinerele fete care nu ştiau să întindă foi şi să gătească delicioasele “pite”, nu prea aveau şanse mari de măritiş. La desert se servea “pita dultsi” (asemănătoare cu baclavaua), “pita di curcubetâ” sau „balcâ” (plăcintă cu dovleac) sau “plâtsinta” (aceasta din urmă se gătea numai la anumite evenimente).”

Sa va povestim de cat de buna a fost placinta ba cu mere, ba cu dovleac, coapta de Elena? Delicioasa… Apoi am si dansat o hora armaneasca. Rand pe rand, o parte din copii au fost capul, o alta parte coada. Asta pentru ca la aromani hora e deschisa. Dafina nu se mai putea opri din dans chiar si dupa ce mami a plecat si copiii se imbracau sa iasa afara, asa ca Magda a fost cand coada, cand cap la o hora formata din doua dansatoare impatimite.

Horia care consulta zilnic calendarul cu zile de nastere a facut impreuna a reusit cu ajutorul mamei sale sa confectioneze doua felicitari senzationale pentru copiii sarbatoriti. La multi ani,Tudor! La multi ani, Toma!

Apoi am facut mari pregatiri pentru propria noastra sarbatoare de toamna cu ocazia careia am pregait mica noastra sceneta. Copiii au decis ce rol urmeaza sa interpreteze ca actori, daca isi doreste sa rosteasca singur sau insotit de cineva; unii dintre ei au ales sa fie spectatori, dar nu spectatori obisnuiti, ci spectatori cu costum.

Mare bucurie le-a pricinuit faptul ca am adus in clasa joi un dovleac mare pe care l-am scobit, am reusit sa-i facem o fata prietenoasa si l-am ornat cu stelute. „Este un dovleac de Halloween!” au spus ei in cor. Fiecare parea sa stie foarte multe despre aceasta sarbatoare, iar concluzia trasa de ei la „Circle Time” a fost: „De Halloween oamenii se costumeaza cu costume infricosatoare pentru…a speria propria lor frica. Adica daca ti-e frica de vrajitoare, ori te imbraci tu in vrajitoare, ori il rogi pe cel mai bun prieten sa o faca, si gata, frica trece, iar la anul rezolvi alta!” 🙂

O toamna spornica!

Echipa Monterra

Distribuie acest articol:

Facebook
LinkedIn