Mișcarea liberă, neîngrădită este cruciala pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.
Maria Montessori a numit copilul intre 0-6 ani ‘exploratorul senzorial’. La aceasta varsta el invata folosindu-si simturile, traind realitatea cu toata fiinta lui si formandu-si astfel propriile experiente care reprezinta sursa cea mai pretioasa a cunostintelor sale. La aceasta varsta cunostintele nu se dobandesc in urma ascultarii de prelegeri, oricat de interesante si de bogate in explicatii ar fi. Daca copilul nu a simtit niciodata relieful unei con de brad, textura unei scoici, duritatea unei pietre, moliciunea firelor de iarba, raceala zapezii, parfumul florilor, toate eforturile noastre de a-i preda in mod teoretic aceste cunostinte vor fi in zadar.
Copilul se bucura de o bogata viata senzoriala inca din timpul vietii intrauterine.
El este foarte sensibil la stimulii auditivi: nu numai ca aude vocea mamei, dar o si simte prin vibratia oaselor; anumite melodii daca sunt cantate de parinti in mod repetitiv pe parcursul sarcinii, dupa nastere il pot linisti pe cel mic atunci cand este agitat.
Prin intermediul lichidului amniotic, bebelusul poate simti gustul si aroma diverselor condimente, dar la fel de bine poate sesiza mirosuri. Nou nascutii recunosc mirosul laptelui matern chiar daca in uter nu au avut contact cu el.
Vazul, desi este ultimul simt care se dezvolta in timpul sarcinii, il ajuta pe bebelus sa distinga forme si sa reactioneze la diversele intensitati ale luminii la care este expusa mama.
Simtul tactil este bine dezvoltat, fatul fiind capabil sa-si atinga partile corpului si simtind totodata si atingerea lichidului amniotic de corpul sau.
Dupa nastere, dezvoltarea simturilor continua, iar copilul trebuie expus la o varietate de stimuli care sa-i ofere experiente valoroase si pe care sa le transforme in final in cunostinte.
Maria Montessori explica foarte frumos felul in care functioneaza mintea copilului intre 0-3 ani. Ea vorbeste despre ‘embrionul spiritual’, facand referire la mintea copilului mic care are nevoie sa fie creata, construita in primii ani de viata tot asa cum si corpul fizic al fatului este creat in perioada embrionara.
Si prin ce altceva se construieste mintea copilului daca nu prin experientele active pe care le dobandeste in mediul inconjurator? Copiii au puterea sa absoarba in mod natural tot ceea ce exista in mediu si sa invete din experientele traite, au puterea sa se invete singuri daca putem spune astfel. Rolul nostru, al adultilor este de a le pregati si oferi un mediu atractiv, sigur, adaptat nevoilor si intereselor lor in care ei sa se poata misca liber si pe care sa-l exploreze nestingheriti, cu entuziasm si curiozitate.
Numai prin miscare libera, neingradita, copiii pot interactiona si se pot conecta cu mediul inconjurator, vazand, auzind, simtind si traind lumea asa cum este ea in realitate. Si numai interactionand astfel, copiii isi pot valorifica acest dar minunat primit de la natura, acest potential uimitor de a absorbi informatia si de-a o transforma intr-o achizitie permanenta a creierului doar ca urmare a experimentarii ei.
Referindu-se la obstacolele care restrictioneaza miscarea, Montessori mentioneaza patul cu bare care il impiedica pe copil sa aiba o vizibilitate clara si deschisa asupra mediului, ba mai mult ii blocheaza liberul acces la explorarea acestuia. Copilul nu se poate da singur jos din pat pentru a se tari sau a merge de-a busilea in explorarea si descoperirea mediului. Atat miscarea, cat si independenta ii sunt afectate, el depinzand mereu de adult sa vina si sa-l scoata din ‘cusca’.
Premergatorul, scaunul de joaca, balansoarul (exista si modelul electric!), practic orice ‘device’ sau ‘baby gadget’ menit sa tina bebelusul blocat, legat cu centura (exceptand scaunul de masina) intr-o pozitie fixa din care sa nu poata iesi singur, cu scopul de a-l distra sau mai rau, a-l face sa stea cuminte, tacut, reprezinta un obstacol in dezvoltarea normala a copilului. Acesta trebuie lasat liber, pe jos sau daca e curent 😀 macar intr-un pat mare, pe o saltea, oriunde poate avea o perspectiva larga si clara asupra mediului.
In primii ani de viata, mintea este teribil de flamanda, avida sa inregistreze orice impresii din mediul inconjurator. Un mediu bogat va oferi copilului experiente valoroase care vor putea fi transformate in achizitii permanente.
Un alt aspect de luat in calcul atunci cand vorbim de miscarea libera se refera la imbracamintea oferita copilului. Hainele prea stramte sau dimpotriva prea largi sau prea lungi pot ingreuna miscarea libera a membrelor, fustele si rochiile fac mersul de-a busilea o provocare pe care unele fetite nu o vor accepta, iar sosetele fara talpa aderenta pot transforma primii pasi pe parchet intr-o cursa a cazaturilor. Pentru stimularea miscarii de tarare, dar si pentru ‘cruiseri’, adica pentru cei care merg sprijiniti de piese de mobilier, se recomanda sa fie lasati in picioarele goale pentru o aderenta mai buna.
Cand copilul este lasat sa se miste liber, de cele mai multe ori el va reusi sa ajunga acolo unde si-a propus, va obtine ceea ce doreste, singur, prin forte proprii, iar aceste reusite au darul sa-i sporeasca increderea si stima de sine. Copilul poate deveni astfel mult mai increzator in el, in capacitatile lui, ceea inseamna ca miscarea libera poate avea un efect asupra personalitatii sale.
Miscarea ajuta la crearea conexiunilor neuronale. Fiecare copil se naste cu 100 miliarde de neuroni si fiecare neuron stabileste intre 5.000 – 10.000 conexiuni, ceea ce inseamna o infinitate de posibilitati. Dar inainte ca aceste conexiuni neuronale sa aiba loc, copilul are nevoie de experientele active din mediul inconjurator.
Mai simplu spus: copilul, in calitate de explorator senzorial, invata folosindu-si simturile prin prisma experientelor avute in mediul inconjurator, dar miscarea libera este cea care il pune in contact cu mediul, locul unde va avea parte de experiente valoroase pe care apoi, cu ajutorul mintii absorbante, le va transforma in cunostinte permanente.
Cu alte cuvinte, miscarea face copilul mai destept.
Monica Ciobotaru, Educator Montessori 0-3 ani, diplomă AMI
