Mișcarea în metoda Montessori

Educația Montessori este o pedagogie ce promovează libertarea mișcării. În urma lucrului cu copiii, Maria Montessori a observat că există o strânsă legătură între mișcare și gândire, ajungând la concluzia că mișcarea liberă stimulează cunoașterea. Ea considera că în special în cazul copiilor mici gândirea și mișcarea sunt parte a aceluiași proces (gândurile par să fie exprimate prin mișcarea mâinilor înainte de a fi formulate în cuvinte) și că pentru a crește potențialul intelectual este nevoie să nu se separe conexiunea minte-corp – afirmând că mișcarea este un element esențial în dezvoltarea copilului.

Din acest motiv în metoda Montessori mișcarea este încurajată și devine una conștientă, cu scop, generată de o nevoie interioară a copilului – acesta învață făcând. Mediul pregătit se bazează pe faptul că în cazul copiilor mișcarea nu este ”doar o joacă lipsită de sens” și o valorifică, recunoscând-o ca pe un instrument de bază în procesul învățării (ne bazăm pe mișcările corpului pentru a aduna informații vitale despre mediul înconjurător, astfel având loc și dezvoltarea psihologică).

Se dă o mare importanță manipulării obiectelor. Lumea este cercetată prin intermediul mișcărilor, acestea nu ne ajută doar să respirăm și să ne deplasăm dintr-un loc în altul. Când mișcarea este conectată cu activitatea mentală, întreg corpul (nu doar creierul) devine un instrument în învățare. De altfel există o diferență fundamentală între acțiunile copilului și ale adultului: motivația este diferită. Adultul va dori să termine cât mai repede, nefiind interesat în mod special de o activitate care face parte din cotidianul său, în timp ce pentru copil este ocazia perfectă de a își perfecționa mișcările. Plăcerea muncii pentru el constă în repetarea mișcărilor iar recompensa constă în satisfacerea unei nevoie interne și în rezultatul vizibil al interacțiunii sale cu medul. Scopul adultului este de a câștiga cât mai mult timp, însă copilul identifică acest moment ca o oportunitate pentru a se dezvolta.

Atunci când implicațiile fizice și psihologice al mișcării libere nu sunt înțelese, obstacolele ridicate devin responsabile pentru devierile de la cursul firesc al dezvoltării copilului. Acesta nu poate extrage informațiile necesare despre un obiect doar uitându-se la el de la distanță – pentru el este important să se poată deplasa spre el și să îl manipuleze pentru a îi descoperi proprietățile. Un copil care nu are libertatea de mișcare necesară pentru a satisface o nevoie interioară, neputându-se îndrepta spre stimului care i-a atras atenția, va uita în cele din urmă de acesta, pierzând oportunitatea de a absorbi o informație nouă despre lumea înconjurătoare și de a își îmbunătăți abilitățile fizice (acest lucru nu înseamnă că însușirea unei anumite abilități ulterior nu este posibilă, doar că procesul de învățare va fi mult mai greu).

Abordarea Montessori este de a fructifica mișcarea, tinând cont de faptul că este nevoie și ca activitățile copilului să fie asistate, în funcție de vârsta pe care o au, astfel încât acțiunile lor să devină valoroase pentru ei înșiși și ceilalți. Mediul pregătit este special gândit în funcție de etapele dezvoltării unui copil în primii ani de viață și contribuie la dezvoltarea motricității fine, rafinează coordonarea mână-ochi, îmbunătățește controlul și precizia și crește puterea de concentrare (necesară învățării). În plan psihologic copilul capătă încredere în forțele proprii și siguranță de sine, acest lucru ducând în cele din urmă la creșterea independenței și la dezvoltarea armonioasă a unui individ stabil din punct de vedere emoțional, capabil să soluționeze cu succes diferitele probleme ale vieții.

Alina F.

About Alina Fekete (96 Articles)
Specialist în design și comunicare. Cel mai important rol este însă cel de părinte - alături de cei doi copii ai mei descopăr lumea fascinantă care ne înconjoară.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. ”Munca” în pedagogia Montessori

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*