Grupele mixte – un concept firesc

Aici cresc Montessori

Acum ceva timp m-am documentat în detaliu pentru un articol despre grupele mixte. Pe măsură ce scriam articolul eram din ce în ce mai fascinată de subiect. M-a impresionat modul în care toate lucrurile se legau și totul era logic, fiecare motiv în parte corect și toate împreuna formau combinația perfectă, răspunsul corect la întrebarea ”cum să organizăm clasele”. Este un subiect la care m-am gândit de mai multe ori după aceea, făcând invariabil legătura cu ceea ce se petrece în jurul nostru și analizându-l, însă în mod ciudat abia într-o zi în care mă uitam la cei doi copii ai mei am înțeles cu adevărat.

Eu sunt al doilea copil în familia mea. La rândul meu, am doi copii și pe lângă faptul că știu cum a fost pentru mine să fiu cel care vine într-o comunitate deja formată, acum pot observa acest lucru zi de zi la copiii mei. Fetița mea, al doilea copil, s-a ivit pe lume într-un ”mediu pregătit” (dacă îi pot spune așa). Prin încercări, erori și diferite experiențe familia noastră și-a format deja un sistem, o rutină proprie, un set de reguli… Mai mult, primul copil le-a interiorizat deja (și noi, părinții am făcut asta :D). Am achiziționat în timp diversele lucruri pentru copil, am perfecționat diferitele sisteme necesare, am pus bazele unui stil de parenting… și deși continuăm să construim și, firește ea este diferită, un alt caracter, totuși beneficiază de o comunitate formată, una pregătită să o integreze și pe ea.

Sună cunoscut, nu? O comunitate stabilă, formată, care va asimila firesc noul venit.

Se spune (și observând ce se petrece la mine acasă subscriu :D) că al doilea copil învață mai repede. Având un exemplu în fața ochilor, pe cineva cu o poziție similară în familie (parinții au alte roluri), cel mic învață enorm de la primul, direct și indirect. Așa și este. De multe ori fratele ei o corectează, îi povestește sau îi arată ce să facă (lucruri ce țin de rutina zilnică, regulile casei sau chiar jocuri noi), alteori ea observă atentă ce face el și încearcă să îl imite.

E simpatic, o sursă constantă de amuzament pentru părinte, dar în final este și cea mai bună modalitate de a învăța. De la părinți dar și de la primul copil, cel deja integrat în comunitate, cunoscându-i regulile și obiceiurile și acționând în conformitate cu acestea.

Și, cu toate conflictele (sau tocmai datorită lor), copilul nostru cel mare exersează răbdarea, toleranța, responsabilitatea și află cum e să fie lider. Își mai consolidează și propriile cunoștințe, tot explicându-i diverse surorii sale și, în plus, de multe ori descoperă prin experiențe reale de ce sunt utile anumite reguli… sau ”ce se întămplă dacă” :D.

Sigur, medul pregătit Montessori și comunitatea propusă de această metodă pedagogică beneficiază de anii de observații și experiența a generații întregi de educatori Montessori (oferind și multe alte beneficii). Însă din acest punct de vedere există o legătură – ideea de integrare a unui nou venit este similară iar comunitățile din care facem parte reprezintă un mediu cu diferite vârste amestecate. Din acest motiv soluția oferită de Montessori este cea firească, naturală, în timp ce organizarea din sistemul tradițional de învățământ este forțată și artificială. Și din acest motiv funcționează – dovada, iată, era sub ochii mei, în modul în care cresc, se dezvoltă și evoluează interacționând cei doi copii ai mei.

Frecvent, în cadrul unei familii (dar chiar și al altor tipuri de comunități care fac parte din viața noastră), implementăm și experimentăm exact elementele de bază ale unei grupe mixte, le interiorizăm și ne formăm pe baza lor. Paralela este evidentă, grupa mixtă nu este un concept artificial și abstract, impus din exterior, ci este un model comportamental firesc, tipic uman, iar Maria Montessori i-a înțeles importanța.

Alina F.

Distribuie acest articol:

Facebook
LinkedIn