Conferința „Building Better Brains” cu dr. Steve Hughes

Sambata, 5 decembrie, chiar inainte de Mos Nicolae, s-a intamplat un eveniment remarcabil: conferinta lui Steve Hughes  despre cum descoperirile ultimelor decenii din neurostiinte au impact direct si major asupra modului in care ar trebui (re)gandita educatia, si de ce Montessori este in acest moment cel mai bun sistem de educatie, din aceasta perspectiva a modului in care creierul este construit si functioneaza.

Mai mult insa decat densitatea remarcabila de informatii a acestei conferinte, despre care ma bucur sa va spun ca se gaseste si in limba romana prin articolele publicate pe aceste subiecte pe blogul Monterra, m-a impresionat emotia cu care Steve Hughes a vorbit. Despre importanta momentelor de concentrare a copilului – de ce e important sa nu deranjam copilul in aceste momente in care el se construieste pe sine, in care isi exerseaza si consolideaza functiile executive (link pe cuvant la articol Importanta functiilor executive). De ce e important, asa cum metaforic s-a exprimat una din persoanele din audienta- sa nu il intrerupem pe copil de fiecare data cand e pe cale sa construiasca turnul roz.

M-a impresionat reverenta lui in fata momentului de concentrare a copilului ca si poza extrem de frumoasa, cu o fetita de 2 ani sezand pe vine in iarba si studiind concentrata ceva- poate un fir de iarba- cu mainile pregatite de actiune, poza la care a revenit constant pentru a transmite publicului aceasta idee in jurul careia Maria Montessori a construit sistemul Montessori.

In sumar, ideile abordate de Steve Hughes au fost asa – si o voi lua de la coada la cap :D:

1. Rolul nostru ca parinti si educatori este sa crestem niste copii bine integrati in societate.

2. Ca sa fim de succes in acest rol parental, este recomandat sa ne inscriem intr-un stil parental democrat. Parintele democrat este cel care are grija de nevoile copilului, construind o relatieapropiata cu acesta, luând din considerare opiniile si dorintele copilului, însa în acelasi timp stabilind reguli clare si ferme si aratând copilului ce asteptari are în privintacomportamentului sau. Caldura si fermitatesunt caracteristici majore ale parintilor de acest tip.

3. Ca sa ne putem inscrie in acest rol benefic pentru copil, avem nevoie de informatii validate stiintific despre cum se intampla procesul de dezvoltare, crestere si invatare.

4. Trebuie sa stim ca:

  • creierul se dezvolta in relatie cu mediul: este nevoie de un mediu imbogatit pentru a stimula si facilita invatarea.
  • mainile sunt foarte importante in invatare. A face e foarte important pentru a invata
  • miscarea construieste cognitia
  • este important sa incurajam capacitatea copilului de face alegeri. Capacitatea de alegere in acord cu propria persoana este esentiala in viata fiecaruia dintre noi.

5. Succesul viitorului adult, in oricare domeniu al vietii se construieste dezvoltand in mod optim capacitatea functiilor executive gazduite de cortexul prefrontal. Cu cat capacitatea noastra de autocontrol si flexibilitatea cognitiva (adica spre exemplu cu cat ma pot adapta mai repede la schimbarile de situatie si pot gasi solutii alternative pentru a obtine ceea ce imi propun in conditiile realitatii si nu ale dorintelor mele idealizante) sunt mai dezvoltate, cu atat vom avea mai mult success in ceeace priveste scoala, cariera, casatoria, sanatatea mentala si fizica.

6. In concluzie, scopul nostru ca parinti si educatori ar fi de:

  • a crea copiilor cele mai bune oportunitati de exersare a acestor functii executive,de a caror dezvoltare depinde succesul copilului in viata sa prezenta si viitoare. Sistemul Montessori este unul din modurile de a face acest lucru, dar bineinteles nu este singurul. Mai multe indicii aici.
  • a pune limite copiilor, pentru ca ei sa se simta in siguranta si a sti cum sa se comporte in societate, conform valorilor pe care dorim sa le transmitem mai departe

Si acum, un pic mai pe larg:

Procesul de invatare este in esenta unul de incercare si eroare. Invatam incercand, gresind, analizand, si repetand, pana ajungem la rezultatul pe care ni-l dorim. Scoala ar trebui sa permita acest fel de experimentare care incurajeaza o invatare profunda si durabila.

Conform Harvard Business Review , marii inovatori pun la lucru urmatoarele 5 abilitati: fac asociatii, pun intrebari, observa, experimenteaza, interactioneaza constant cu oameni din cele mai diverse domenii- asa-numitul networking.

Pentru ca sa putem construi un proces de educare si invatare care sa permita atingerea potentialului maxim al copilului, este nevoie sa cunoastem cum se dezvolta creierul, pe parcursul cresterii copilului.

Si acum stim urmatorul lucru: Creierul se dezvolta in relatie cu mediul. Ce inseamna asta mai exact?

Inseamna, spre exemplu, ca cu cat parintii vorbesc mai mult cu bebelusii, cu atat creste numarul de cuvinte pe care copiii il vor cunoaste ulterior (un articol util: Cele 2 tipuri de comunicare).

Inseamna ca noi suntem una cu corpul nostru si simtim impactul mediului prin acest mijloc de fiintare in lume. Steve Hughes a vorbit despre integrarea minte-corp si cum proiectia corpului nostru pe scoarta cerebrala este dedicata in mod disproportionat mainilor si fetei – asa-numitul homunculus cortical.

De unde importanta covarsitoare a mainilor in procesul de invatare, fapt ce valideaza intuitia extraordinara a Mariei Montessori despre cum lucrand cu mainile copilul isi construieste propria cunoastere.

Si mergand mai departe, inseamna ca miscarea si cognitia sunt in fapt unul si acelasi lucru. Nu exista invatare fara miscare, miscarea construieste cunoasterea – un alt principiu Montessori fundamental, validat 50 de ani mai tarziu de descoperirile stiintifice.

Adele Diamond, cercetator canadian in neurostiinte, este cea care valideaza in anul 2000 ipoteza legaturii dintre miscare si cognitive, care de acum a devenit parte integranta a modului modern de raportare la copil si la educatia lui.

Despre importanta miscarii in invatare din perspectiva Montessori si a neurostiintelor puteti citi mai multe aici si aici .

In mod fundamental, faptul ca creierul se construieste in relatie cu mediul, inseamna ca e nevoie sa ii oferim un mediu imbogatit, adecvat, pregatit in terminologie Montessori, care sa ii ofere stimularea de care are nevoie pentru constructia sa interioara.

Ce inseamna din perspectiva lui Steve Hughes si conform cercetarilor stiintifice, un mediu imbogatit:

  • Un spatiu mai mare
  • Grupuri de persoane mai mari si mai variate
  • Posibilitatea unor interactiuni sociale diverse
  • Un mediu care sa permita o stimulare fizica complexa
  • Posibilitatea de alegere a activitatii ce urmeaza a fi desfasurata
  • Oprtunitatea de miscare voluntara

Care este pana la urma motivul pentru care dorim sa oferim copiilor acest mediu imbogatit?

Stim ca succesul viitorului adult in ceea ce priveste scoala, cariera, casatoria, sanatatea mentala si fizica depinde in mod covarsitor de modul in care creierul se maturizeaza, aceasta insemnand ca functiile sale executive: flexibilitate cognitivă, inhibiţie (autocontrol şi autoreglare) ca şi memoria de lucru, controlate de cortexul prefrontal, pe baza cărora se construiesc funcţiile mai complexe : rezolvare de probleme, raţionament, planificare functioneaza la cel mai inalt nivel. În evaluarea pregătirii copilului pentru şcoală, funcţiile ca şi în predicţia competentelor matematice şi de citire, functiile executive sunt mai importante decât coeficientul de inteligenţă (un articol util: De ce mergem la scoala).

Si cum putem face sa sustinem dezvoltarea si maturizarea acestor functii executive?

In doua feluri:

  • Prin oferirea prilejurilor de a practica, de aface lucruri in mod concret
  • Prin a pune limite, constrangeri care sa vina din felul in care este construit mediul la care ei au nevoie sa se adapteze

In ceea ce priveste oportunitatile de a practica, acestea sunt nenumarate. Orice lucru nou pe care il invatam determina creierul sa isi foloseasca la maxim capacitatile si sa se mai dezvolte un pic. Odata ce acel lucru a fost invatat, el se reduce la o aplicare mecanica a retelei neuronale construite in acest scop, iar activarea neuronala este minima. De aceea e nevoie sa invatam lucruri noi in mod constant pentru a stimula creierul.

Constrangerile venite din mediu sunt o alta ocazie pentru copil de a-si folosi functiile executive pentru a se adapta la realitate si a gasi cai de a se integra in societate in mod optim pentru ambele parti.

Principiul fundamental in punerea de limite esteacela ca libertatea este nevoie sa fie corelata cu nivelul de responsabilitate si cu capacitatea persoanei de a lua decizii care sa fie bune atat pentru ea cat si pentru cei din jur. Odata cu varsta, creste gradul de liberatate pentru ca in acelasi timp gradul de responsabilitate este mai mare, iar capacitatea de a lua decizii este mai buna. Parintelui nu trebuie sa ii fie teama sa isi asume rolul de autoritate si responsabilitatea care ii revine in de a defini cadrul si limitele in relatia cu copilul.

Inchei cu un alt moment emotionant cand Steve Hughes a vorbit despre protejarea si dezvoltarea capacitatii de alegere a copilului. Dreptul fundamental la alegere al fiecarei persoane, capacitatea sa de a face alegeri in acord cu nevoile proprii si fara a incalca spatiul celorlati este in sine o misiune spirituala, de acceptare, crestere si definire a personalitatii fiecaruia dintre noi. Alegerile noastre ne definesc, fie ca dorim fie ca nu, si vorbesc despre cat de bine ne cunoastem, despre cat de mult ne respectam, despre ceea ce ne dorim de la viata si despre cum dam sens trecerii noastre prin lume.

Ramona Oros

About Ramona Oros (15 Articles)

Fondator Monterra
Psiholog si psihoterapeut

Consider ca educatia este esentiala in dezvoltarea fiintei umane si in special educatia la varstele mici este cea care modeleaza si formeaza viitorul adult. Cred ca putem creste impreuna copii fericiti si impliniti.

Comentarii

Adresa de e-mail nu va fi publicata.


*