Al treilea plan de dezvoltare

Aici cresc Montessori

Al treilea plan de dezvoltare (12-18 ani) marchează finalul copilăriei, adolescența și afirmarea identității, fiind și ultima etapă a educației Montessori. După perioada stabilă emoțional a orizontului 6-12 urmează un interval de profunde schimbări fizice și psihice, similar primului plan de dezvoltare. Este o perioadă de trecere, de la ”ajută-mă să fac, să descopăr singur” (ideea dominantă din primul și al doilea plan de dezvoltare), la ”ajută-mă să gândesc singur”, ce definește al treilea și al patrulea plan.

Încă de la naștere copilul traversează numeroase transformări în procesul de creștere, însă abia în acest plan de dezvoltare are capacitatea de le a conștientiza și devine participant activ la propria sa evoluție (contribuind deliberat la formarea și dezvoltarea sinelui).

Creșterea fizică este rapidă și impresionantă (corpul are nevoie de mai multă mâncare și somn pentru a susține acest proces), iar pubertatea face tranziția de la copil la adult, la maturitatea completă. Mental este o perioadă de relativă stagnare în dezvoltare: capacitatea intelectuală și concentrarea scad, energia este redusă, interesul pentru explorare este mai mic. Adolescenții dorm până târziu, nu se implică în rutina familiei, nu sunt interesați de învățare… sunt absorbiți de propria persoană și lumea lor interioară. Apare o sensibilitate aparte la umilire. Principala nevoie a acestei etape este consolidarea încrederii în sine (la această vârstă lipsa încrederii este cel mai adesea mascată de bravadă), fiind o perioadă cu puternice emoții, ezitări, îndoieli și temeri (timiditate, anxietate…).

Se produce desprinderea de universul familiei și asumarea unui rol în societate. În primii ani de viață vrea să știe ”ce”, apoi întrebarea devine ”de ce” pentru ca în acest plan să pună întrebări care încep cu ”cum” (cum mă pot integra, cum pot contribui, cum îmi pot transforma pasiunea în meserie, cum mă pot folosi de ce știu pentru a face o lume mai bună etc.). Aceasta este perioada în care adolescentul își construiește eul social, devenind conștient de sine nu doar ca individualitate, dar și ca membru cu un rol bine definit în societate. Este interesat de apartenența la comunitate, înțelege nevoia de echilibru între dorințele proprii și cerințele lumii în care trăiește. Descoperă ce înseamnă cooperarea, necesitatea contribuției proprii, valoarea muncii depuse. Face primi pași în societatea ”adulților” și este încântat de acest lucru, dornic să participe, insistând să își facă simțită prezența, să contribuie cu soluții pentru o lume mai bună.

În orizontul de vârstă 12-18  copilul dezvoltă o abilitate aparte: proiectează perfecțiunea. El dobândește capacitatea de a vizualiza formula ideală în fiecare situație: cum ar trebui să arate o lume perfectă, o familie perfectă, o viață perfectă etc. Contrastul cu imperfecțiunile lumii în care trăiește duce la frustrări, conflicte cu cei din jur (își acuză părinții de situația în care se află) și căutarea unor modele, a unor eroi care să îi ofere un confirmările dorite.

Maria Montessori considera că cel mai important lucru pe care îl pot face cadrele didactice (adulții) pentru a îl ajuta este să fie conștienți de tumultul de neliniști și frustrări prin care trece, înțelegând faptul că învățarea academică nu poate avea loc fără a atinge mai întâi stabilitatea emoțională. Principalul lor rol este să susțină adolescentul în găsirea de soluții adecvate care să îi ușureze trecerea prin acest plan plin de turbulențe. Schimbările ar trebui privite ca etape firești în procesul de maturizare, nu probleme.

Perioada senzitivă dominantă a acestui interval este legată de simțul dreptății și demnității personale (direct influențată de tumultul de emoții prin care trece adolescentul), de căutarea echilibrului dintre dreptatea proprie și dreptatea celor din jur. La acest nivel se dezvoltă gândirea logică însă nu este pusă în slujba acumulării de fapte/ date/ noțiuni ci în complexul proces al construirii unei identități ”mature”. Copilul conștientizează faptul că este responsabil de propria reușită, înțelege că acțiunile sale îi pot determina parcursul în viață. Dobândirea independenței (importantă și în primele doua planuri de dezvoltare) se concentrează acum asupra independenței economice. Unul dintre pilonii educației la această vârstă este educația financiară, care să îi ofere adolescentului instrumentele necesare pentru a deveni membru productiv al societății. Elevul ajunge la o înțelegere mai profundă a valorii muncii și importanței ei. Îi atribuie chiar un rol nobil, realizând că poate construi o lume mai bună prin munca pe care o face (stima de sine crește când lucrează în folosul societății).

Similar primului plan de dezvoltare, și acesta este împărțit în două sub-planuri distincte:

12-15 ani

Este o perioadă a marilor schimbări, în care tânărul adolescent își conștientizează pentru prima dată propria independență, dincolo de celelalte roluri care îi acaparau interesul până la acest nivel: fiu/ fiică, frate/soră etc. Toate aceste identități se reunesc acum sub umbrela unui eu conștient de sine, care încearcă să se definească și să își stabilească propriul rol în societate, dincolo de granițele familiei sau zidurile școlii. În continuarea dezvoltării morale începute în al doilea plan de dezvoltare, copilul este interesat de cauze mărețe, de proiecte care pot aduce o schimbare pozitivă în lume.

15-18 ani

Acesta este un interval mai stabil în care adolescentul se implică de regulă în proiecte de grup de mari dimensiuni și de durată, implicând activități de tipul celor de viață practică din curriculumul Montessori. Ezitarea, îndoielile, temerile scad în intensitate și își pierd din importanță pe măsură ce crește.

Alina F.

………………

Articole relevante:

Cele patru planuri de dezvoltare

Primul plan de dezvoltare

Al doilea plan de dezvoltare

Al treilea plan de dezvoltare

Al patrulea plan de dezvoltare

Distribuie acest articol:

Facebook
LinkedIn